Home Editorial Cum se poate ca răul să devină ceva bun?

Cum se poate ca răul să devină ceva bun?

6 min read
0
0
60

Mai întâi, ce este răul? Înainte de a da un răspuns trebuie spus că, până acum, nimeni nu a formulat o definiţie limpede şi răspicată a răului. Cu toate acestea fiecare dintre noi am avut experienţa dezgustului, a inferiorităţii, a greşelii, a prostiei, într-un cuvât, a răului. Chiar dacă e vorba de o cunoaştere concretă, totuşi este imposibil să defineşti logic absurdul ori nebunia răutăţii. Ar însemna să poată fi definită coherent calomnia sau apăsarea sufletească. Gânditori de seamă, teologi iluştri şi literaţi, la un moment dat, au căzut de acord că, explicat raţional, răul ar pute fi definit ca absenţă a binelui. Cum ar fi, de exemplu, să spunem că frigul este absenţa căldurii.

Pentru un credincios însă, diavolul, adică răul, este o prezenţă şi nicidecum o absenţă. Prezenţa suferinţei şi a întunericului în mintea şi sufletul omului, nu sunt cauzate numai de absenţa binelui şi a iluminării; absurditatea morţii, chiar dacă reală, nu are nicio explicaţie raţională. Invidia şi aroganţa sunt rodul unei puteri care justifică în chip foarte intelligent răutatea. Aşadar vorbim de cunoaştere, de cultură dar şi de o artă a prefăcătoriei. Am devenit atât de subtili încât urâm cu toată fiinţa şi ne prefacem că iubim. Cu cât cel de lângă noi e mai bun cu atât mai mult ne folosim de el ca de un instrument, cu cât ne arată mai multă nevinovăţie, cu atât îl denigrăm mai mult. Această putere absurdă şi nelogică a răului din noi o simţim şi mai tare atunci când vrem să ne schimbăm şi să ne opunem relelor noastre apucături.

Deci răul există în noi şi este cât se poate de real şi palpabil. Mai mult, aşa cum există iubire şi persoană care iubeşte, tot astfel, ura presupune un răuvoitor. Şi cum izvorul tainic al binelui este o persoană, tot astfel secretul răului pe pământ trebuie să fie tot o persoană. Şi dacă vorbim de persoane înseamnă că vorbim de o lume personală a urii şi a iubirii, a binelui şi a răului. Adică există persoane care aleg ura în locul iubirii. Când şi cum se face această alegere, râmâne un secret al celui care, cu luciditate, cade pradă ispitei de a se elibera de iubire şi bunătate. Este o libertate câştigată, dar care nu se poate împlini decât în rău.

Vorbim aici de ceva cutremurător ce nu poate fi epuizat şi explicat de mintea noastră.Tot ce putem face este să ne amintim de propria experienţă a răului făcut de noi şi a răutăţii lumii. Înţelegem astfel, că niciuna dintre aceste experienţe nu ne-a luminat şi nu ne-a adus in suflet calmul înţelepciunii, dimpotrivă, am căzut de fiecare dată din firea noastră  şi nu binele, ci răul pe care n-am voit să-l facem, l-am făcut (Ap. Pavel). Şi cât de neavenite ne par explicaţiile cuiva care ar încerca să ne explice raţional şi logic răul întâmplat. Căci răul nu poate fi decât abordat şi înfruntat. Numai în acest fel se poate ca răul să devină ceva bun.

(Emil DONICI)

Load More Related Articles
Load More By Redactor
  • Voturi pentru Ponta, voturi pentru Iohannis

    Aparent identice dar diferite chiar şi la cei care susţin acelaşi om, deoarece izvorăsc di…
  • Echilibru, fără ezitare

    Echilibru. Nu suntem nici ai lui Ionescu, nici ai lui Badescu, nici ai lui Anastase. Minut…
Load More In Editorial

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Check Also

Istoria, aşa cum a fost… CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Ziua în care se cinsteşte numele sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena este şi ziua numel…